Am locuit douazecisidoi de ani intr-un apartament din care am plecat intr-o singura zi, fara sa stiu unde, fara amintiri, cu doar doi saci de haine si cateva zeci de carti. dupa care am stat la mama tatalui meu, o bunica pe care n-am iubit-o niciodata , am ramas la ea doua saptamani, ca mai mult nu am rezistat...dupa care am locuit o luna in casa unor prieteni, o familie cu fetita, acolo m-am linistit de multe dureri, dar , era normal, am plecat si de acolo, am inchiriat un apartament pe care o jumatate de an l-am imparit cu o prietena. l-am cunoscut pe sotul meu, m-am mutat in orasul sau unde am locuit trei luni in casa unor prietene. m-am maritat, am stat o luna cu soacra, dupa care doi ani am locuit singuri in apartamentul nostru. am plecat in spania. am stat o saptamana la cunostinte, o luna la o familie de prieteni, apoi patru ani am locuit intr-un apartament, niciodata singuri...ne-am mutat in barcelona, am locuit aici sapte ani si jumatate...azi , de o saptamana , m-am mutat din nou, locuiesc in Orihuela...
AM OBOSIT!!!
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
LinkWithin
6 comentarios:
Of, scumpa mea,am ochii umezi...nu stiu ce sa-ti spun, ma simt foarte neputincoasa, as vrea sa fiu langa tine , sa te imbratisez si sa-ti sterg lacrimile...
vichi
credeam ca numai eu ...... si urmeaza sa ma mut iarasi , si am spus aceleasi majuscule . Interesant inventar , cred ca ar fi bine sa-l fac si eu sper sa mi le aduc aminte pe toate .
Orihuela este tot in Spania ?
Tanti Vichi,am primit imbratisarea si mi-a fost tare bine!
Alina, sper sa-ti fie bine lanoua destinatie, desi credºca e greu sa ne mai fie bine pe undeva...
eu una nu stiu de unde mai sunt.
da, orihuela e in spania, provincia alicante, tot pe langa mare.
Elena , iti doresc putere ! asa este partea unora , se spune ca pestii mari traiesc in apele sarate si intunecate .
M-am gandit la inventarul locurilor pe unde am locuit si in nici un loc mai mult de 3 ani :( in total 13 mutari in 38 de ani de viata si prima la 22 de ani . Am obosit si eu , dar ....trebuie sa ma duc inainte .
Am citit ce ai scris pe aici si nu stiu exact de ce mi s-a incretit pielea...eu locuiesc de 28 de ani in aceiasi casa si abia de 8 ani simt ca aceasta casa este "acasa"...au trecut multe peste noi, peste mine...si mie imi este uneori atat de dor ce cei pe care ii iubesc si nu mai sunt. Si bunica mea spunea candva ca a obosit...cand am intrebat-o de ce mi-a raspuns: anii astia, atatia ani...au trecut ca si cum nu ar fi fost si totusi am obosit...iti doresc numai bine...iti doresc numai bine printre atatia ani, case, bloguri, cuvinte impartasite cu oameni necunoscuti ca mine si ca altii...in acest infinit vartej ce este viata.
ileana, multumesc de trecerea frumoasa!
Publicar un comentario en la entrada