PORECLE SI ELISEI PLESUVUL

Hai sa incep cu un copy-paste DEX:

poreclă - PORÉCLĂ, porecle, s.f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale. 2. (Înv. şi reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s.f.] – Din sl. poreklo. PORÉCLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franţuzism) sobrichet, (înv. şi reg.) sclitadă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?) PORÉCLĂ s. v. nume de familie, patronim, patronimic. poréclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. poréclei; pl. porécle PORÉCL//Ă ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei în batjocură) având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. 2) înv. Nume de familie. [G.-D. poreclei] /poreklo



Acum va povestesc.
Niciodata nu am inteles ( pe atunci ) de ce la gradinita  imi spuneau Elena Balena ,a fost prima mea si singura,  cred , porecla si mi se urca tensiunea cand o auzeam; credeam ca oamenii frumosi sunt ocoliti de asta :),  mai mult, nu eram o plinuta; singurul argument, rima buna!
N-am mai avut porecle de atunci, cel putin nici una de care sa stiu! In schimb aveau prietenii mei de la blog, porecle care-mi sunt tare dragi si pe care nu le pot deslipi de amintirea lor . Era Titi Molie, ii spuneam asa pentru stilul calm si lent, domol, nu stiu de ce molia ar fi calma , lenta, domoala, dar asa a iesit atunci; Georgica Reptila, Cristi Râmă , Cristi aduna râme dupa ploaie , se ascundea undeva si...le rumega; era  Tăviţă   de la Octavian, Cioara, Alex Câine ca ii placeau cainii, Auras Calu, Paul Pilă siiii...nici nu mai stiu! E interesant ca nu-mi amintesc sa fii avut vreuna dintre noi , fetele, porecle. Fetele nu recurg la asta.


Da, acum ma gandesc de ce scriu eu despre asta. De ce sa leg tema ca sa aiba un sens.  Zic si eu ca e frumos sa ai un nume si sa nu ti-l deformeze altii; ca e frumos sa ti se mai spuna si altfel pe langa nume  daca asta nu te umileste ;

Si ma opresc cateva clipe la un tablou biblic, 2Imparati 2,23-25,  se numeste pedepsirea copiilor, am sa vi-l citez:
"Si pe cand mergea pe drum niste baietasi au iesit din cetate si si-au batut joc de el. Ei ii ziceau: Suite-te , plesuvule! Suie-te, plesuvule!
El s-a intors sa ii priveasca si i-a blestemat in Numele Domnului. Atunci au iesit doi ursi din padure si au sfasita patruzecisidoi din acesti copii."

Socanta imagine! Plesuvul este Elisei, ucenicul lui Ilie, intamplarea are loc dupa urcarea lui Ilie la cer; de aici si ironia "suie-te"...Recunosc ca mult timp nu am reusit sa ma impac cu ideea copiilor blestemati, un singur lucru am inteles, ca ceva imi scapa, ca trebuie sa fii fost corect ce s-a intamplat, ca Dumnezeu a permis lucrul acesta din motive foarte foarte serioase.

Am gasit un comentariu inspirat in cartea Profeti si Regi, autoare Ellen White:
"Lucrarea lui Elisei ca prooroc a fost in anumite privinte  foarte deosebita de aceea a lui Ilie. Lui Ilie ii fusesera incredintate soliile de condamnare  si de judecata; glasul lui a fost un glas demustrarea neinfricata , chemand pe imparat si pe popor  sa se intoarca de la caile lor rele. Misiunea lui Elisei a fost mai pasnica si anume  sa inalte si sa intareasca  lucrarea pe care Ilie o incepuse...
Elisei era un barbat cu un spirit bland si binevoitor, dar ca putea fi si sever se vede din atiyudinea sa cand , in drum spre Betel, a fost batjocorit de niste tineri lumesti ce iesisera din cetate. Acesti tineri auzisera despre inaltarea luiIlie si faceau din acest eveniment solemn subiectul batjocurilor lor spunand lui Elisei "Suite-te, plesuvule! Suie-te , plesuvule!" . La auzul cuvintelor batjocoritoare, proorocul s-a intors si sub inspiratia Celui Atotputernic a rostit un blestem asupra lor. Judecata teribila care a urmat a fost de la Dumnezeu...
Daca Elisei ar fi ingaduit ca batjocura sa treaca neobservata, el ar fi fost mai departe batjocorit si injosit de gloata, iar misiunea lui de a indruma si de a salva , intr-o vreme de mare primejdie nationala, ar fi fost zadarnicita. Aceasta singura manifestare de severitate teribila a fost suficienta sa impuna respect fata de el pentru intreaga lui viata..."

Cum sunt mai greuta de cap la conexiuni, le veti face voi, adica ce are porecla cu intamplare biblica:)

Eu raman la convingerea ca oamenii trebuie respectati dincolo de orice defect sau slabiciune sau trasatura fizica sau de caracter, in ciuda diferentelor de orice fel, ca poreclele pot fi adevarate traume atunci cand lovesc in sensibilitatea persoanei, cand defaimeaza si batjocoresc.



De sectanti, pocaiti, sambatari ati auzit ?! E, eu sunt dintre ei si cred ca mai degraba mi-ar placea sa fiu numit crestina, pentru ca si eu cred in Domnul si-l iubesc mult de tot!