Aveam doua bunici, la una , cea din partea mamei, mamaie Lala, mergeam aproape zilnic, locuiam in acelasi oras. Ma trimitea des sa duc gunoiul , pe care galeata o scapam tot atat de des in lada de gunoi, in ghena; acest lucru nu s-ar fi intamplat daca as fi fost un pic mai inaltuta, mai maricuta sau, la alegere, mai indrazneata, adica indrazneata sa arunc si eu gunoiul pe jos unde zaceau maldarele ametitoare de resturi de tot felul; cand veneam acasa mereu trebuia sa spal papuceii ; aveam drept recompensa pentru fapta mea cea buna 1 leu de la mamaie Lala!
Tot ea, mamaie Lala, ma mai trimitea sa umplu sifoanele; mereu aveam emotii pentru ca stiam ca acolo, la sifonarie, era un anunt pe care scria ca sub o anumita varsta , copiii nu au voie sa intre; rar se intampla sa nu fie coada la sifonarie...dar am reusit sa ies mereu victorioasa si cu sifoanele pline de-mi rupeam manutele; dar mai luam si eu 1 leu!
Cel mai mult imi placea cand ma trimitea mamaie Lala sa cumpar gogosi! Si uite asa, ma apropii de subiect.
Ma duc sa cumpar cele mai bune gogosi pufoase cu gaura din lume de la gogoseria din colt de langa Bomba , cumpar de cinci lei gogosi, adica cinci gogosi si dau sa plec; nu ma indepartez mult si deodata, in fata ochilor, o culoare placut albastruie imi face inima sa bata cu putere; nu pot sa cred, ma apropii, e real, sunt 100 de lei la doar un pas in fata mea!! Iau suta, o strang in pumn cu toata puterea si fug cat pot de repede acasa la mamaie, Intru pe usa radiind, nu mai imi gasesc cuvintele , le arat banii si incep sa povestesc. Toata lumea e fericita, ii dau banii mamei cadou:) si ea ma trimite sa mai cumpar cinci gogosi!
Si aici se incheie scurta mea poveste despre cum cineva a pierdut 100 de lei in urma cu mai bine de 25 de ani si altcineva i-a gasit, adica yo si se intreaba de ce au fost singurii bani pe care i-a gasit vreodata si de ce azi lumea nu mai pierde bani...!?
Voi ati mai gasit bani pierduti, in ultimii 20 de ani?
2 comentarios:
Eu am gasit acum un an doua hartii de 500 de lei (deci 10 milioane vechi), intr-un moment de mare suparare. Se stransesera foarte multe pe umerii mei, simteam ca nu mai pot sa le duc, operatia sotului, accidentul, pierderea masinii, salariile sotului care nu mai veneau (pe motiv de criza) si se apropia Pastele si-mi storceam creierii cum sa facem sa nu simta fetele prin ce trecem noi, trebuia neaparat sa vina Iepurasul! Colac peste pupaza ma anunta Maria ca si-a uitat telefonul in banca la scoala. M-am infuriat atat de tare ca am trimis-o singura la scoala sa-l caute, desi stam destul de departe de scoala, are multe strazi de traversat. Dupa ce m-am mai linistit m-a apucat alta spaima. Ce mama nebuna, mi-am zis, am trimis copilul la scoala desi n-a fost niciodata singura, nici drumul nu eram sigura ca-l stie, fusese numai insotita. Asa ca m-am imbracat in graba si am pornit dupa ea, rugandu-ma sa nu i se intample nimic. Si imi ziceam in gand, pe cuvant ca asa ziceam: Da-mi Doamne o veste buna, adu-mi o bucurie, ca nu mai pot cu atatea necazuri. Nu exagerez deoc, cam asta era starea mea de spirit cand am plecat in cautarea Mariei. Ei si pe o straduta pustie am vazut doua hartii. Nu mi-a venit sa cred, erau 1000 de lei noi. M-am uitat in fata m-am uitat in spate, nu era nimeni. Nici nu stiu ce as fi facut daca era cineva, si asa am avut mari procese de constiinta, ma gandeam: daca i-a pierdut un pensionar si asta era toata pensia lui? Si acum inainte de Pasti... Ma rugam sa fie de la vreunul care de multi bani ce avea nici nu s-a prins ca i-a pierdut. Mi s-a schimbat oarecum starea de spirit, eram insa ingrijorata de Maria, ma gandeam prin ce trece si ea, ca e atat de sensibila... In drumul meu am vazut o femei si un baietel care stateau sprijiniti de peretele unui magazin. Nu prea imi dadeam seama daca cersesc sau nu, erau curat imbracati, nu stateau cu mana intinsa. Am indraznit totusi si i-am dat baiatului toti banii pe care ii avusesem in portofel inainte sa gasesc cele doua hartii, m-am gandit ca daca a suferit cineva pierzand banii aia, sa se bucure altcineva.
Cu Maria m-am intalnit, era rosie toata de plans, nu gasise telefonul. Ne-am imbratisat in plina strada si am plans amandoua pana ne-a umflat rasul, ca ne-am dat seama ca se uita lumea la noi. I-am zis ca nu conteaza, e un obiect, ne descurcam si fara el.
Cam asta e cu gasitul banilor la mine.
ina, ai avut o zi minunata, unica in viata, nu?!
iar eu chiar daca nu am mai gasit bani, am pierdut in schimb si destui, pana cand am inteles ca buzunarul de la spate nu este tocmai un loc ideal de tinut banii!
si m-as bucura sa-i fi gasit o mamica ca tine!
Publicar un comentario en la entrada