despre batranete

De la o vreme ma gandesc la batranete cu oarecare teama. O simt din ce in ce mai aproape, venind ca o toamna linistita, interiorizata, poate usor schiopatand de o glezna. Si totusi e inca departe. Respir profund si intorc spatele viitorului. Inca nu.

Vine o zi cand cineva, in metro sau in autobuz, iti ofera amabil locul; sau te simti neputincios in fata unei escaladari, fie chiar si doar cand provocarea este o scara la capatul careia nu ai altceva de facut decat de schimbat un bec; sau de varuit un perete; sau de cules cirese.
Vine o zi cand oglinda iti raspunde pentru prima oara altfel, un rid...
Vine o zi cand observi ca locul tau este ocupat, iar tu trebuie, la randul tau, sa ocupi locul altuia.

A imbatrani frumos cred ca este o arta, un exercitiu de acceptare, de impacare cu sine insusi, cu trecutul, cu frustrarile, de conservare a unui spirit liber, este momentul in care poti descoperi cu imensa bucurie ca inima nu poate imbatrani...

Batranetea este o provocare. Specialistii spun ca varsta de 60 de ani este ideala pentru inceputul unui anume antrenament psihic, unul in care ajungi sa inveti sa te simti bine cu tine insuti, sa cultivi placeri carora pana acum nu le-ai oferit multa atentie precum contemplarea naturii, meditatia, gustul pentru muzica...Este timpul in care sa-ti oferi timp, o investitie care va fi sursa ta de energie pentru urmatorii ani, care iti va umple singuratatea si care te va mentine activ, daca nu fizic, cel putin psihic, spiritual, sufleteste.

Batranetea este un dar de care, din pacate, beneficiari nu sunt foarte multi.
Batranetea este o ocazie de a primi si a oferi in continuare ce ai mai bun in tine, de-a continua, chiar undeva la marginea vietii si a societatii sa fi tu insuti, constient de valoarea ta ca om.

In ebraica se foloseste acelasi cuvant pentru fericire si batranete, un timp al daruirii iubirii si intelepciunii celor care ne urmeaza.